Dicționar

TUNÍCĂ, tunici, s. f. , Îmbrăcăminte (largă) purtată de unele popoare din Antichitate, lungă până la genunchi sau până la glezne. 

CORSÉT, corsete, s. n. Centură elastică lată (și întărită cu balene), care servește la strângerea taliei.

MANTIE   Haină lungă și largă, fără mâneci, purtată pe umeri, peste celelalte haine .

ȚESĂTÚRĂ, țesături, s. f. 1. Produs textil obținut la războaiele de țesut prin încrucișarea în unghi drept a unor fire de urzeală și de bătătură; pânză, stofă sau alt obiect țesut din fire textile. ♦ Reparație făcută la un obiect de îmbrăcăminte printr-o cusătură specială.

JUPÓN, jupoane, s. n. Fustă (de obicei cu volane și apretată) care se îmbracă pe sub rochie. – Din fr. jupon.

BRODERÍE, broderii, s. f. Cusătură în relief (reprezentând flori sau alte ornamente), executată pe un material textil. 

TAFTÁ, taftale, s. f. Țesătură de mătase lucioasă și netedă, care produce, în mișcare, un foșnet caracteristic. 

SATÍN s. n. Țesătură deasă de mătase, de bumbac, de fibre sintetice etc., cu una dintre fețe lucioasă, folosită mai ales pentru căptușeli

VOAL, voaluri, s. n.  Țesătură fină (transparentă) de mătase, bumbac sau fibre sintetice, folosită pentru perdele, rochii, bluze etc.; bucată de țesătură fină, rară, cu care femeile își acoperă capul sau fața; văl.

DIADÉMĂ, diademe, s. f. Cunună din metale și pietre prețioase, purtată pe cap de suverani, de unii reprezentanți ai bisericii și, în reprezentările plastice, de anumite divinități; podoabă din diverse materiale purtată de femei pe frunte, la anumite ocazii.

DAMÁSC s. n. Țesătură de in, bumbac, mătase, cu desene mari în relief, folosită la confecționarea fețelor de masă, a lenjeriei de pat etc. 

TRÉNĂ, trene, s. f.  Partea din spate, prelungită, a unor rochii, care se târăște pe jos; coadă lungă la o rochie. 

TABÚ, tabuuri, s. n. (În societățile totemice) Interdicție cu caracter sacru, a cărei încălcare atrage automat sancțiuni severe; interdicție rituală; fig.persoană, lucru despre care nu se discută.

HERMÍNĂ, hermine, s. f. Animal carnivor asemănător cu nevăstuica, având blana cafenie vara, albă, fină și lucioasă iarna; hermelină, cacom, helge .

CRINOLÍNĂ, crinoline, s. f. Fustă lungă și foarte largă, în formă de clopot, susținută în interior de arcuri subțiri de oțel, la modă pe la mijlocul sec. XIX; malacof.

TUL, tuluri, s. n. Țesătură de mătase, de bumbac sau din fire sintetice foarte fină și străvezie, alcătuită din ochiuri rotunde sau poligonale.